PARABOLA “Ignoranţa responsabilităţilor din viaţa ta!”
Erau într-o biserica 4 oameni pe care îi chemau: Toatalumea, Cineva, Orisicine si Nimeni.
Biserica avea careva responsabilitati spirituale si financiare si Toatalumea a fost chemată ca sa ajute. Toatalumea a fost convinsa ca Cineva va ajuta. Orisicine putea ajuta. Dar ştiti cine a ajutat? Nimeni. AStfel s-a ajuns ca Toatalumea sa dea vina pe cineva, cind nimeni nu a făcut ceva ce putea face Orisicine.
Biserica avea nevoie de oameni să ajute la lucru si Cineva a fost rugat să ajute. Dar Cineva s-a supărat din cauza că Orişicine putea sa faca asta, pentru ca de fapt asta era responsabilitatea lui Toatălumea. La final, lucrarea a fost dată lui Nimeni şi asta a făcut o trebă minunată.
Şi asa mergeau lucrurile în biserica respectivă. Oricînd era ceva de făcut, Nimeni era mereu acolo. Nimeni mergea la bolnavi. Nimeni împărtăşea credinţa. Nimeni era un membru credincios.
La sfîrşit, Cineva a părăsit biserica şi împreună cu el a plecat Orişicine şi Toatălumea. Ghiciţi cine a mai rămas în biserică???? NIMENI.
Terapia prin muzică a persoanelor cu dizabilităţi
“Terapia prin muzica este o disciplina generoasa, flexibila, in care muzica este folosita ca un mijloc creativ, non-verbal, prin care dificultatile persoanelor cu dizabilităţi pot fi depasite.
Cei care beneficiaza de terapia prin muzica, persoanele cu dizabilitati, sunt copii sau adulti cu dificultati de invatare, cu dizabilitati fizice, probleme emotionale sau de comportament. De asemeni, pot fi persoane in varsta, persoane in stagiul terminal de boala sau cei suferind de diverse probleme de sanatate mentala. Sedintele consistente de tratament muzical le ofera acestora accesul la importantul proces al jocului. Astfel, terapia prin muzica poate incuraja exprimarea non-verbala si dezvoltarea de aptitudini sociale (cum ar fi: ascultare / atentie contact personal direct, fata in fata).
De asemeni, sedintele de tratament pot dezvolta constiinta de sine si interactiunea si pot ajuta la stabilirea de relatii personale, aducand un sentiment de apartenenta la un grup, si/sau dezvoltand potentialulpersoanei cu dizabilitati pentru joaca creativa, spontana.”
CE TE COSTĂ DACĂ-MI ZÎMBEŞTI… ?
(16 august 2009)
Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!
Bine v-am găsit gragi cititori ai acestui deosebit şi interesant blog,
Mă bucur nespus de mult că prin intermediul acestui mediu putem fi înpreună, ne putem împărtăşi experienţele cunoştinţele şi cheia rezolvării dificultăţilor cotidiene şi spirituale.
Aţi remarcat de mai sus din întroducerea scumpei noastre autoare, Mariana, că suntem deschişi, flexibili şi dispuşi spre colaborare cu voi cititorii „motorul şi sursa de inspiraţie” a blogului, a acestei noi rubrici.
Remarcabbila Helen Keller susţinea ideea că, cţiunile mici repetate în timp, cu eforturi comune, duc la schimbări mari, la rezultate frumoase atît personale cît şi sociale, Aşadar sunt binevenite dialogurile, încurajările şi sugestiile între cititori, eu în calitate de psiholog la început de cale, voi veni cu informaţii la subectele puse în discuţii, cu răspunsuri şi recomandări, pe cît e posibil la întrebările şi provocările dumneavoastră.
Îmi face o deosebită plăcere să mă împart cu cunoştinţele şi abilităţile acumulate pe parcursul studiilor şi experientei de viaţă. Deasemenea să învăţ de la cei ce îmi sunt în preajmă îm mod fizic şi virtual.
Suntem deschişi pentru modul de comunicare pe care îl doriţi şi preferaţi dumneavoastră, prin dialog, sau mai privat şi confidenţial, important să vă simţiţi aici bine „ca la mama acasă!”
Dîn înţeleptele proverbe aflăm că pentru a schimba lumea, pentru a o face mai bună, începem de la noi înşine, deci fundamentul schimbărilor este acceptarea de sine, noi ca tot omul gospodar începem de la temelie de la prima piatra, conţinutul psihologic al căreia rămîne a fi „Acceptarea de sine” Spor la muncă!
Daca puteti sa ma ajutati, va rog sa-mi spuneti cum sa fac ca propriul tata sa ma accepte asa cum sunt si sa n-o mai invinovateasca pe mama de faptul ca m-am nascut asa! Pentru mine ca baiat e foarte jignitor acest fapt, imi pare rau de ea si ma simt penibil ca i-am facut viata amara! ce pot sa fac in acest sens????
multumesc.
Sunteti BRAVO!!!
uite aici vom putea avea o discutie sincera unii cu altii referitor la simturi si va spun din start ca am multe curiozitati asupra acestei categorii aparte de persoane!
Spre exemplu poate o fata sanatoasa sa iubeasca sincer un baiat cu dizabilitati!
Cer implicare si argumentare din partea tutror!
gratia
Pînă a trece la răspunsurile ce le voi oferi, şă dezvăluim un pic misterul subectului nostru „acceptarea de sine”, şi vă îndemn să veniţi şi voi cu întrebări şi istorioare din experientă voastră.
În societatea actuală sunt numeroase teorii ce ne spun cum trebuie să ffim, ce să facem, cum să acţionăm, ca să ajungem la rezultatele dorite, la performanţa şi modelul perfect, de parcă am fi roboţi executori, sau marionete ce au nevoie de dirijare şi instrucţii minuţioase.
Dar unde suntem noi în toată matriţa şi încîlceala asta?
Am ajuns pînă acolo să uităm şi noi, de sine, de forţele noastre creatoare, de potenţialul propriu ce necesită a fi descoperit si exploarat!
Deci avem ceva de lucru, Avante!
Cum aţi menţionat şi boi în comentarii – acceptarea de sine este cheea reuşitelor, satisfacţiei şi bucurie de a trăii. Viaţa devine mai interesantă şi împlinită, cînd te bucuri de fiece clipă, cîndd descoperi frumosul şi ineditul în lucrurile cotidiene, în tot ce ne înconjoară.
Psihologii moderni pun un mare acent pe acest proces, acceptarea de sine, pentru cei interesaţi pot să menţionez, că în terapia gestaltistă se pot găsi aceste precizări, ei spun că, începutul şi baza dezvoltării personale este Autoacceptarea.
Mai jos vom vorbi, ce avem de făcut pentru a ne accepta noi pe noi, „vom descoperi această chee a fericirii”!
Înţeleg starea ta de spirit, şi faptul că ai o mulţime de gînduri ce te frămintă. Îţi voi da mai multe recomandări şi exemple la care tu să reflecţi şi să alegi ceea ce e mai aproape de situaţia ta,
Aceste conflicte există şi în familii cu copii fără o vreo disabilitate, tu cu nimic nu esti vinovat,, faptul că ai o disabilitate nu poate fi vina nimănui,
-cred că eşti un băiat deştept şi matur, deci îţi sugerez să discuţi tu cuei cu fiecare separat, apoi toată familia, cu ambii părinţi despre problema ce te deranjează, ar putea fi dificil, dar adesea discuţiile sincere şi axate pe soluţii sunt însăşi soluţia, să nu eviţi dacă vor apărea ceva conflicte, conflictele cu o limită desigur, pot fi constructive,
-pentru a oferi trebuie să primeşti, asadar, împărtăşeştete cu ei cînd ai o bucurie, un gind bun, frumos, chiar dacă iţi pare că nu te ascultă, fii sihur că astă lasă seminţe în sufletul lor,
părinţilor dăruile cadouri micuţe, simbolice, de sărbatori sau în zile obişnuite, atunci cînd vrei tu, fii sincer, — prin aceste acţiuni îî vei face să conştientizeze că ei te iubesc asa cum eşti, şi că eşti o sursă de bucurii şi fericire pentru ei, deasemenea părinţii tăi îşi vor înbunătăţi relaţiile între ei.
-vorbeste despre problemă cu cineva de încredere, cu un bun prieten, te vei simţi mai bine, ascultat şi înţeles.
-dar cel cu care poţi lucra cu siguranţă, doar dorinţă să fie, -eşti tu, ne dezvoltăm noi, pentru ai provoca şi pe cei din jur. Iar pentru a reuşi mai multe, a te simţi mai libeer în viitor, lucrează cu tine, acceptăte tu asa cum eşti, şi descoperăţi calităţile tale pozitive, sau acele calităţi ce te vor ajuta să evoluezi.
–citeşte comentariile ce vor apărea referitoare la „acceptarea de sine”, mai sus la comentarii sunt şi reflecţiile prietenilor noştri ai rubricii,
-în problemele de genul ăsta schimbările şi rezultatele vin în timp, după mai multe încercări, şi
eventuale dificultăţi. În schimb cît de îmbucuratoare, pline de speranţă şi încredere sunt aceste rezultate!
Aş vrea să ştiu ce ai încercat să faci, privind problema ce te frămîntă?
Fii cu noi în continuare.
Sorry, răspunsul de mai sus este pentru băiatul cu identificatorul
“oooofffff”
“Binetze”- îţi mulţumim pentru apreciere.
Dar am şi o remarcă, într-o societate cu tendinţe democratice, se propagă diversitatea, nimeni nu este perfect, fiecare avem un „ defect” sau altul. Aşa numitul „defect”, poate fi o trăsătură de caracter, o deprindere un viciu, etc, diferenţa e că disabilitatea este mai evidentă şi nimic mai mult. Persoanele cu disabilităţi nu pot fi o categorie aparte in aceasta societate diversă şi totodată imperfectă. Persoanele ce au o disabilitate sunt în interiorul societăţii, contribuie permanent la dezvoltarea şi progresul social, au drepturi şi obligaţii depline. Cred că aceste precizări sunt utile şi pentru alţi cititori.
Iar întrebarea pe care ai puso, privind relaţia dintre o persoană cu disabilităţi şi una fără vreo disabilitate este actuală, şi merită să fie discutată aici. Deci acest subect rămîne deschis pentru toţi. Fiţi receptivi.
Continuăm cu subectul nostru, căci merită toată atenţia.
Acceptarea duce la schimbare şi nu invers
Acceptarea de sine presupune un proces complex, dar interesant, cu autodescoperiri ;şi autocunoaştere. Pentru a accepta ceva trebuie să cunoşti, să descoperi, dar noi când zicem că vrem să ne perfecţionăm, sau să ne schimbăm, nici nu ne privim în interior să vedem poate nu e necesar acea schimbare, poate trebuie doar să dezvoltăm anumite calităţi şi abilităţi pe care le posedăm deja într-o măsură mai mare sau mai mică.
Noi avem în minte un şablon, un model sau mai multe modele la care vrem să ne aliniem. In astfel de cazuri visăm să fim ca acele modele şi ne uităm de jos în sus la ele. Uneori ascultăm părinţii şi prietenii care ne sugerează “tu din păcate nu poţi să fii ca aceştia” .
Observaţi ce se întâmplă, noi luptăm şi ne îngrijorăm din cauza defectelor şi imperfecţiunilor noastre, de multe ori inventate de noi sau de “cineva tare apropiat nouă”. Facem acest lucru din simplu motiv ca nu ne cunoaştem şi în final nu ne acceptăm.
Dar cît de fericiţi şi împliniţi ne simţim dacă utilizăm energia noastră pentru a crea, a ne dezvolta multilateral, a creşte personal, profesional şi a comunica construindu-ne relaţii şi prietenii,
Încercaţi să vă cunoaşteţi, să nu fiţi critici cu voi înşivă; eşecurile transformaţi-le într-o lecţie de viaţă iar în situaţiile mai puţin plăcute îndrăzniţi să găsiţi partea amuzantă şi constructivă a lucrurilor.
Baftă, aşteptăm relatările voastre şi exemple reuşite din propria experienţă!
Buna,
Ma bucur sa aflu ca tinerii cu disabilitati pun in discutie problemele care se confrunta (de ordin psihosocial) si cauta solutii.
Ma bucur sa intilnesc aici si colegi de breasla
Am o propunere:
- recomand sa se organizeze sedinte de grup off-line pentru a se cunoaste mai bine problemele ce se pun in discutie si de a se dezvolta abilitatile sociale de comunicare si relationare pe viu, deoarece spatiul virtual are si niste dezavantaje/limite (lipsa contactului paraverbal, verbal si nonverbal, la fel si atingerile).
Asi putea sa va ajut cu organizarea si desfasurarea sedintelor de grup, crearea programului de training, metode de lucru etc.
Daca nu va deranjeaza puneti si e-mail-ul vostru dupa ce puneti o intrebare pentru a va raspunde la adresa de email, in cazul in care doriti mai multa confidentialitate.
Salutare Iulian,
suntem foarte recunoscatori pentru recomandarile oferite si ne bucuram ca putem apela si la ajutorul tau, mai ales ca vrei sa ne impartasesti din experienta ta de psiholog. Referitor la sedintele de grup, untem incintati, ramine doar de contactat mai multa lume si de vazut cine si cum ar fi disponibili.
Voi ce parere aveti dragi cititori?
Scrietiva numele ca sa stiu cine scrie
”…Daca puteti sa ma ajutati, va rog sa-mi spuneti cum sa fac ca propriul tata sa ma accepte asa cum sunt si sa n-o mai invinovateasca pe mama de faptul ca m-am nascut asa! Pentru mine ca baiat e foarte jignitor acest fapt, imi pare rau de ea si ma simt penibil ca i-am facut viata amara! ce pot sa fac in acest sens????
multumesc…”
Răspuns
Presupun ca ai nevoie de niste sfaturi concrete ce si cum sa faci ca sa scapi de culpabilitatea pe care o simti cind tatal tau se cearta cu mama ta.
Ceea ce tine de taticul tau este cert ca el nu a acceptat ca esti cu disabilitate, imagineazati ca el traieste cu gindul ca tu nu esti ca toti si el vede in asta o drama fapt care il face in primul rind sa sufere el. Desigur ar fi bine sal schimbi pe taticul tau si problemele ar disparea de la sine insa ca sa schimbi pe cineva este practic imposibil. Deoarece el se poate schimba doar daca el vede in asta o necesitate si considera ca de asta are nevoie.
Am sa incerc sati dau citeva recomandari:
- cind tatal tau este indispus si observi ca e din cauza gindurilor despre disabilitatea ta spunei ca te simti bine;
- orice succes pe care il obtii ar fi bine sal imparti cu tatal tau, acest ar putea sal faca sa se simta mindru de tine si ca rezultat problema disabilitatii va trece pe planul doi;
- ar fi bine ca sa faceti ceva in preuna unde el sa te cunoasca ca o persoana responsabila si capabila sa faci lucruri bune, fapt care iarasi lar determina sa te aprecieze;
- nu ezita sa iti pui scopuri ambitioase si sa le realizezi;
- implicate in activitati unde sa te cunosti pe sine mai bine si sa-ti dezvolti mai multe aptitudini si abilitati;
Astea ar fi citeva sfaturi, incerca sa le aplici.
Astept sa scrii rezultatele care leai obtinut ca sa vedem ce a fost bine si ce a fost mai putin bine ca sa gasim o solutie cit mai buna
Succes!
e-mail-ulu meu: iulian.ciobanu.md@gmail.com
Tatiana, Cum credeti, ce impact are credinta intr-o relatie cu o persoana cu nevoi speciale, mie mai mult imi place sa spun asa decit cu dizabilitati, daca nu va suparati!
Din comentariile de mai sus am vazut ca mai multa lume este afectata de felul lor dea a fi, de dizabilitate, oare chiar atit de mult conteaza trasaturile fizice intr-o relatie sau cele sufletesti???
Ce spuneti dră Psiholog???
Multumesc si sper ca sa primesc raspuns cit de curind!
Raspuns – Viktor_Piktor
Desigur aspectul fizic conteaza.
In relatiile personale, din experienta mea – eu fiind cu o disabilitate motorie, iti pot spune ca joaca un rol uneori important in stabilirea relatiilor, o parte din prietenii meu imi poarta un respect deosebit pentru pofta de viata pe care o manifest necatind la disabilitatea pe care o am, chiar am incercat intr-o vreme sa discut cu ei despre imaginea mea in ochii lor, majoritatea me-au marturisit ca la inceput atrageau atentie la fizicul meu insa peste scurt timp nu mai observau problema mea deoarece personalitatea mea devenisera mai importanta (interesanta) in relatiile pe care le stabiliseram. Deci pentru mine concluzia a fost ca, cu adevarat personalitatea este mai importanta decit fizicul insa in prima etapa a stabilirii relatiilor fizicul este cel ce se arunca in ochi si domina relatia pina nu te ”impui” ca personalitate.
Si este normal asa sa fie deoarece chiar si fara disabilitate cind doi oamenii se cunosc pentru prima oara ei se cunosc dupa fizic, haina, gesturi care sunt interpretate, deseori, gresit din cauza stereotipurilor si prejudecatilor.
In relatiile interpersonale de cuplu desigur fizicul iarasi joaca un rol important. Viata decuplu se tine pe 4 piloni care sunt egal de importanti, iar unul din ei se numeste MENAJ-ul. Atunci cind unul din cuplu este limitat in posibilitatile fizice celuilalt ii revin mai multe sarcini din menaj, asta il oboseste mai mult, ii ia mai mult timp pentru menaj iar aceste lucruri/responsabilitati intrun cumplu slab neaparat cresc tensiunea in relatii. Desigur eu recomand consilierea de cuplu care foarte usor poate diminua tensiunea si intarirea relatiilor de cuplu
Vreau sa mentionez un aspect important in “toata istoria cu fizicul si relatiile” ca totul incepe de la propria persoana, ceea cum se percepe ea pe sine, se percepe ea ca o victima cu o viata de drama, sau se percepe ca o personalitate cu demnitate, si cababila sa-si realizeze obiectivele si scopurile propuse.
Subiectul pus in discutie este unul foarte larg si sincer sa fiu nu am rabdare sa scriu totul ce imi vine acuma in minte, psihologia umana este foarte complexa iar lantul cauza-efect pare uneori fara sfirsit
Apropo vreau si eu sa-ti dau o intrebare: – ce ai in gind cind spui relatie sufleteasca si relatie relatie.
Anca, eşti bravo că termenul „disabilitate” îl înlocuieşti cu „nevoi speciale”, cred şi eu că e prietenos şi mai aproape de noi, îm prezent se lucrează şi la nivel internaţional, asupra înbunătăţirii terminologiei, sunt deja rezultate bune, se exlud cei mai jignitori termeni utilizaţi anterior. Cred că termenii mai noi sunt mai pozitivi şi contribuie la schimbarea atitudinii sociale, dezvoltă toleranţa şi acceptarea de către cei ce ne înconjoară,, accentuiază diversitatea şi egalitatea noastră în societate.
La întrebarea ta privind impactul credinţei în viata persoanelor cu nevoi speciale, pot să spun că credinţa are un impact mare in viata persoanei ce crede, indiferent este cu o anumită deficienţă sau fără. Cred că te referi la credinţa în Dumnezeu, precizez acest lucru, căci defapt „credinţa” poate fi înterpretat mai pe larg, adică semnifică o convingere, o idee esenţială, un sentiment ce este fundamental pentru persoana ce crede. Credinţa ne oferă o stabilitate, o siguranţă, ne ghidează într-o măsură mai mare sau mai mică în acţiunile şi provocările zilnice, iar în perioada de tranziţie şi instabilitate in care ne aflăm, încercăm să găsim un sprijin, un pilon, o soluţie pentru a ne detzvolta şi a face lumea mai bună. Iar pentru o persoană ce are o disabilitate, credinţa poate fi acea călăuză spre integrare şi dezvoltare.
Veniţi voi cu exemple cum credinţa a ajutat persoanele cu disabilitate intr-un caz sau altul.
Dragi prieteni şi vizitatori a acestei rubrici, vreau să vă spun cîte ceva despre mine, şi anume că la fel sunt cu disabilităţi, sunt cu vederea slabă, şi lucrez la calculator cu programe Audio, asta e modalitatea cu care citesc, scriu ascult muzică, şi navighez pe net, etc, astfel că nu mă voi supăra, şi vă voi fi recunoscătoare dacă veţi fi mai puţin critici la inperfecţiunile scrisului meu şi mai receptivi la mesajul transmis, căci încerc să fiu sinceră şi deschisă spre colaborare şi găsirea soluţiilor. Însă am şansa să progresez dacă îmi puneţi întrebări şi vă implicaţi în discuţii, deasemenea vă încurajez să mobilizaţi şi să spuneţi prietenilor, colegilor şi cunoscuţilor voştri să participe, să se implice.
Tatiana, ce pot să zic, eşti bravo, demnă de admirat, chiar dacă ai această disabilitate de vedere, scrii foarte bine, fără greşeli, ce pot să zic este că ai un viitor luminos înainte cu capacităţile tale!!!!!
Eşti un exemplu demn de urmat…..
Îmi plac foarte mult discuţiile care se duc pe acest blog.Sper la mai mult activism, să ne împărtăşim temerile, succesele…
Deci, Avanti
Aş vrea să-l salut şi pe Iulian, mă bucur mult să te văd aici…
Venind cu sfaturi utile, idei noi…
Îţi mulţumesc Lary pentru apreciere şi pentru faptul că eşti cu noi, am observat din comentariile blogului, că prezenţa ta e un motoraş aici, cîtt de frumos şi îmbucurător e faptul că, oamenii se susţin şi se contaminează reciproc de obtimism, dragoste de viaţă şi energie!
Persoanelor cu handicap le este foarte greu sa se integreze intr-o viata sociala normala. Si aceasta nu pentru ca ele nu o pot face, ci pentru ca societatea noastra nu este capabila si nici pregatita sa le integreze in contextul social cotidian.
Chiar daca acesti oameni nu mai sunt priviti ca o curiozitate a naturii, totusi mai au inca multe deceptii si prejudecati de infruntat. Adeseori, un caine ii ajuta sa treaca mai usor peste toate acestea.
Integrarea persoanelor cu handicap reprezinta o preocupare majora in toate statele civilizate ale lumii si probabil ca si in tara noastra ar trebui sa existe acelasi interes pentru aceasta problema din partea autoritatilor. Nu voi analiza, insa, acest aspect aici si acum… poate reusesc ca sa vin eu in Republica Moldova vreodata
!
!
Imi place de felul cum scrie si Iulian, sunteti bravo cu totii
Sa nu ne descurajam, viitorul ne apartine, nu?
ce spuneti doamna psiholog, o persoana cu deficiente are sau nu capacitatea de a seduce o persoana perfect sanatoasa, sunt foarte curioasa, eu personal cunosc un baiat cu ceva probleme, parca ma place, dar nu face nimic in intimpinarea mea… cum ar trebui de procedat in cazul dat ca sa nu dau gres???
Merci, olicika
Hei, merci Larry
Faci cumva proiectii? 
Marius “…Sa nu ne descurajam…” – e cineva descurajat?
Esti descurajat?
Tatiana, intervin cu recomandari cind imi spui, ok?
Am lipsit ceva timp, dar am revenit…, ce discuţii aprinse se duc aici…Mă bucură faptul că încetul cu încetul apar noi persoane pe acest blog..
Aş vrea să -i răspund Olgăi la întrebarea: “dacă poate sau nu o persoană cu disabilitate să seducă o persoană “perfect sănătoasă”" din experienţa mea…
Dragă Olga, cînd ne gîndim la expresia “a seduce”, mulţi se referă, la aspectul fizic, aş vrea să spun că poţi seduce o persoană prin felul tău de-a fi, nu numai prin aspectul fizic, dar şi prin cel interior, indiferent dacă eşti o persoană cu disabilitate sau nu…
Referitor la cazul tău Olga, pote băiatul este timid, şi îi este frică să facă primul pas, mai aşteaptă puţin…..
Problema e alta, ai ceva sentimente pentru el??????
Din păcate, nu e deloc mic numărul tinerilor care suferă de depresii, mai ales in rindul tinerilor cu deficiente. Acestea se manifestă printr-o stare de tristeţe excesivă, precum şi prin lipsa poftei de viaţă. De cele mai multe ori, depresia are efecte şi asupra relaţiilor cu ceilalţi. Dacă cei din jurul tău văd mereu că plângi, în curând nici nu te mai contacteaza. Cum ar trebui sa facem ca sa reusim sa depasim depresia???
, personal am incercat, dar nu stiu ce fac, cred ca o dau in bara, k oricum ma intorc din punctul din care am pornit 
.
Daca ati avut si voi o stare asemanatoare, va rog sa-mi impartasiti emotiile.
Merci la toata lumea!
Depresia reprezinta o traire de suferinta si tristete profunda. Este mai mult decat o dispozitie proasta de moment, mai mult decat o stare de rau, dar care poate fi invinsa prin Dorinta de a Trai!!!.
Constantin, care este cauza depresiei tale??????Am avut şi eu o stare depresivă în viaţa mea, în urma unui eşec, nu doream să mănînc, să vorbesc cu nimeni, m-a scos din această stare depresivă mătuşa mea care mi-a zis: “Vrei să mori????Atunci mori!!”, în acel moment am rămas şocată, deoarece undeva în străfundul sufletului meu aşteptam susţinere, toţi să fie în preajma mea, însă acel şoc m-a trezit la viaţă şi am conştientizat că viaţa este o provocare, care constă din urcuşuri şi coborîşuri, nouă nu ne rămîne decît să luptăm şi să ne demosntrăm nouă mai întîi de toate că putem face faţă oricărui obstacol care apare în viaţa noastră. Crede-mă că nu numai persoanele cu disabilităţi se confruntă cu această stare…
Eu cred că pentru a depăşi sau ocoli depresia trebuie să facem următorii paşi:
- Să Comunicam cu persoanele apropiate .Trebuie sa avem in vedere ca cei care ne sunt cu adevarat aproape nu ne vor judeca pentru slabiciunile pe care le avem si ne vor ajuta in perioadele dificile.
- De mers la plimbare;
- Plansul. Expertii sunt de parere ca prin plans, ne putem elibera de stres.
- Soarele. Una din cele mai simple metode de a scapa de depresie este de a iesi in natura. Soarele ne poate ajuta sa ne simtim mai bine in orice situatie si mai ales atunci cand obisnuim sa petrecem mult timp in spatii inchise, luminate artificial.
- Muzica. A ascultati muzica preferata.
- Mintea. Mintea trebuie sa fie ocupata. Cu cat veti fi mai ocupat/a cu activitatile zilnice cu atat mai putin timp veti avea sa dati atentie depresiei.
Imbratisarea. Dupa o imbratisare din partea celor dragi, va veti simiti cu siguranta mai bine, mai veseli si mai increzatori.
Raspuns pentru Larry
Cred ca in primul rind trebuie sa fie diagnosticata depresia pentru a spune ca cineva sufera de depresie. Depresia este o patologie ce se diagnosticheaza conform citorva simptome concrete si observate in timp.
Depresia este ceva profund ce afecteaza personalitate in intregime, este o stare din care nu este deloc usor de iesit deoarece sunt implicate si niste mecanisme biochimice pentru care se intervine si cu medicamente.
Din pacate am avut si eu posibilitatea sa cunosc pe pielea mea ce este o depresie profunda, vara asta, sa va spun sincer nu mi-am imaginat ca este atit de grav sa suferi de depresie, te coplesete o stare de indiferenta de lumea inconjuratoare iar singuratea te afunda in depresie si mai mult, chiar si lipsa poftei de mincare. Gindurile erau doar negative si total pesimiste, reuseam sa ma recreez de la depresie doar daca faceam ceva fizic ce imi solicita atentie mai mare dar asta era pe citeva minute dupa care reveneam din nou la o stare de anxietate nebuna, imi venea sa ma strin ca un covrig si sa dispar, nu vroiam sa merg nicaieri nici sa ies din casa, o stare de confuzie de nu intelegi cei cu tine iar dimineata ma trezeam cu frica de depresie de aceeasi stare anxioasa.
Ce sa zic, depresia este mai ceva decit o disabilitate fizica si de asta mam convins, un om complet sanator in depresie poate ajunge asemeni unei “legume” un om cu “disabilitate de de a trai”, un om ce nu este apt sa faca nimica un organism inapt de a trai.
De aceea Larry vreau sa te intreb despre ce vorbim despre depresie, distimie sau o indispozitie?
Aici este un forum unde sunt moderator, puteti pune si acolo intrebari creind un subiect aparte pentru problema voastra – http://forum.md/Theme.aspx?id=64600
Larry, vreau sa te provoc
Imagineazati daca este afectata anume vointa cum poti sa scoti din depresie o persoana prin comunicare dar ea nu vrea sa comunice, plimbari daca ea nu vrea sa iasa la primbare, sa plinga daca ea nu poate sa plinga, muzica daca ea nu vrea sa asculte muzica, si toate astea o fac si mai mult sa se infunde in depresie. Toate aceste activitati fac o persoana in depresie sa se simta silite sa faca ceea ce nu vor sa faca, se simt frustrate si mai anxioase.
Deci, cum trebuie sa procedam?
Nu contribuim noi astfel, cum ai recomandat, la agravarea suferintii acelei persoane?
În general sunt de acord cu tine Iulian….Păi totuşi depinde cred că încă de un factor, în ce stadie a depresiei este…
Dragă Iulian, totuşi ce recomandări ai da pentru a ieşi din această stare????????
Larry, asi recomnda un psiholog
Deci sa faca terapie pentru ca asta o sa fie eficient, incurajarile prietenilor si a celor din jur il vor ajuta pe scurta durata de timp si doar il vor consola. Desigur exista exceptii cind unii reusesc singuri sa depaseasca crizele de depresie pri simple sfaturi insa totul depinde de asteptarile si potentialul clientului de asi motiliza resursele volitive.
Recomandarile care leai facut tu sunt bune, si anume pentru potentialii depresivi pentru ai feri de o eventuala criza.
Ca psiholog si in special ca terapeut acuma daca e sa fac un scenariu terapeutic va fi unul imaginar si lipsit poate de utilitate deoarece fiecare caz terapeutic se abordeaza individual.
Vă salut, iarăşi sunt alături de voi!
Un maestru în psihologie spunea: „psihologul nu este întruchiparea perfecţiunii ci întruchipare a omeeniei”, iar omului îi sunt caracteristice sentimente de bucurie şi tristeţe, stări de bine, de îndoială şi frămintări, perioade cînd se simte înplinit şi capabil de comunicare, interrelaţionare, sau perioade de retragere, incordare şi frustrare, important ca într-un final să fie mişcare şi acţiune…
Prin asemenea stări oscilante am trecut şi eu, pe parcursul lipsei mele de pe blog, incercînd să mă acomodez la schimbările multiple în activităţile mele.
Şi nu m-am încumetat să comunic cu dvs, să scriu doar de dragul scrisului, aţi făcut-o voi bine, multumesc celor ce s-au implicat, lui Lary şi lui Iulian pentru completări şi precizări, mi-a atras atenţia ultimele voastre discuţii, privind nedorinţa şi lipsa de voinţă a persoanei ce se află în depresie, cred că sunt oportune aceste provocări şi precizări …
Cum s-a menţionat mai sus, e important să se facă o diferenţă între diverse afecţiuni cum sunt: stările de tristeţe, indispoziţia, stresul, anxietatea, atacul de panică, şi depresia ce apare inclusiv în consecinţă a acestor afecţiuni. Oamenii care dezvolta o depresie necesită intervenţia unui specialist, pentru diagnostic, intervenţie terapeutică şi medicamentoasă, in dependenţă de rezultatul diagnosticului. Problema e că adesea stările afective şi depresia sunt neglijate şi netratate, se insistă doar pe tratamentul fiziologic.
Stresul si depresia au cateva simptome comune, cum ar fi insomnia, anxietatea si senzatia ca esti depasit de probleme. Ambele stari trebuiesc luate foarte in serios, iar depresia fiind o boala poate necesita asistenta medicala. Multi oameni trec pe parcursul vietii lor printr-o stare moderata de depresie, care le consuma energia vitala, le “fura” placerea de a trai si le afecteaza capacitatea de a se hrani sanatos, de a dormi cum trebuie, de a se concentra la serviciu sau in viata de zi cu zi. Reducerea stimei de sine si senzatia de neajutorare sunt alte manifestari obisnuite ale stresului ajuns in pragul depresiei. Stresul ne afecteaza si in alte feluri: stare de slabiciune, energie redusa, scaderea apetitului, iritabilitate.
Apropo de semnificatiile personale stresante acordate situatiilor, se poate spune in acest sens ca stresul este de fapt o situatie pe care fiecare o interpreteaza in felul ei, acesta dobandind o noua denumire, de” stres interpretat”. Deci: o anumita situatie pentru o persoana ar putea fi stresanta, iar, in acelasi timp, pentru altcineva nu ar fi la fel. In acest sens, as vrea sa reţinem atentia asupra unei probleme mai putin cunoscute, si anume, la structurile de personalitate asertive si nonasertive, in legatura cu reactia acestora la stres.
Personalitatea asertiva se caracterizeaza prin incredere mare in fortele proprii, capacitate ridicata de exprimare energica, dar si adecvata, a sentimentelor, apararea argumentata a convingerilor, abilitati dezvoltate de negociere. Daca esti asertiv, iti faci cunoscute mult mai liber dorintele si nevoile, exprimi mai multe opin.i
Autoajutorul: Vom Încerca totuşi să dăm cîteva recomandări pentru cei ce au o formă mai severă de depresie, cred că acest aspect ultimul timp se cam neglijează, avînd în vedere vehicularea atîtor soluţii magice simplu de realizat, după părerea amatorilor de rezultate şi efecte imediate, ce au goana copleşitoare după timp.
E bine să trecem uneori peste încercările vieţii cu cumpătare, răbdare şi pe cît e de posibil cu grijă. Afectiunile depresive vor face sa va simtiti epuizat, inutil, lipsit de ajutor si de speranta. Astfel de ganduri si sentimente determina tendinta de retragere fata de alti oameni, de evitare. Este important sa fiti constient ca astfel de ganduri negative fac parte din depresie, dar ele nu reflecta de fapt situatia dumneavoastra exacta. Aceste temeri dispar cand tratamentul incepe sa-si faca efectul. In acelasi timp, luaţi în calcul următoarele:
• nu trebuie sa va fixati teluri prea dificile sau sa va asumati prea multe responsabilitati;
• sarcinine dificile trebuie impartite in unele mai mici, importanta si ordinea realizarii lor trebuie stabilita clar; ele trebuie realizate in limita posibilitatilor;
• nu trebuie sa asteptati prea mult de la dumneavoastra, asteptarile prea mari ar putea sa acceptueze sentimentul de ratare;
• incercati sa nu fiti singur, sa stati in compania altor persoane;
• faceti orice va face sa va simtiti mai bine; puteti face miscare, dar fara sa va epuizati, puteti merge la cinema, sa jucati un joc sau sa participati la activitati religioase; evitati sa faceti prea multe si nu fiti frustrati daca dispozitia nu s-a imbunatatit inca; dureaza un pic pana va veti simti mai bine;
• nu luati decizii importante, cum ar fi schimbarea locului de munca, casatoria sau divortul; in orice caz, este mai bine sa amanati luarea deciziilor pana cand starea depresiva a trecut sau s-a imbunatatit;
• nu va asteptati sa va eliberati brusc de starea depresiva; acest lucru se intampla mai rar; ajutati-va cat de mult puteti si nu va criticati daca nu va simtiti mai bine;
• amintiti-va: nu acceptati gandurile negative: fac parte din depresie si or sa dispara de indata ce tratamentul isi va face efectul.
Cum pot familia si prietenii sa ajute o persoana depresiva?
Persoana ce are o formă mai severă de depresie nu trebuie neglijată, sau diminuată importanţa stării ei, dar nici de exagerat situaţia in care se află. Cel mai important lucru (care poate fi facut cu usurinta de catre oricine) este sa ajute persoana aflată in stare depresivă sa ajungă la un specialist, pentru ca astfel va beneficia de un diagnostic si un tratament adecvat. Pacientii pot fi ajutati si sustinuti sa nu intrerupa medicatia inainte de disparitia simptomelor (acest lucru se intampla uneori dupa cateva saptamani). Un ajutor este si verificarea locului unde pacientul isi tine medicamentele.
Urmatorul lucru important este suportul emotional. Acesta consta in intelegerea, rabdarea si caldura cu care inconjuram persoana. Incercati sa implicati pe cel ce suferă in conversatie si sa-l ascultati cu atentie. Nu-l contraziceti in ceea ce spune si nu fiti depreciativi, dar incercati sa-i prezentati situatia reala si sa-i aratati ajutorul sperat. Nu minimalizati gandurile de sinucidere si informati specialistul despre ele. Incurajati pacientul sa iasa din casa, luati-l la plimbare, la cinematograf, implicati-l in orice alta forma de activitate. Daca invitatia dumneavoastra este respinsa, incercati sa insistati delicat. Evitati sa-i spuneti “descurca-te singur”, “trebuie sa faci asta”, “trebuie sa-ti asumi asta”, “trebuie sa faci ceva” sau alte lucruri de genul acesta. Incurajati-l sa-si reia activitatile care-i placeau, cum ar fi hobbi-urile, sportul, muzicaetc. Nu incercati sa fortati o persoana depresiva sa se implice in prea multe activitati si prea repede. Persoanele cu depresie au nevoie de schimbari si companie, dar aparitia de prea multe schimbari pot intari sentimentul de esec, de ratare. Nu acuzati-l de faptul ca doar pretinde ca este bolnav din lene, si nu va asteptati sa-si revina fara ajutor. Cei mai multi dintre pacienti, in masura in care primesc tratamentul potrivit, se vindeca, revenind la starea lor normala. Amintiti-va acest fapt si incercati sa aveti incredere in persoana dragă, in timp si cu ajutorul dumneavoastră, el se va simti mai bine si isi va reveni.
Olicika, a trecut ceva timp de cînd ai adresat întrebarea, privind relaţia dintre persoanele cu şi fără disabilităţi. În timp ce eu am lipsit, s-a împărtăşit cu experienţa ei Lary, ai putea să spui care e situaţia acum, ca să îti facem recomandari, sau pur şi simplu să ne scrii cum stau lucrurile la voi. Sunt aici pentru a-ţi răspunde!
merci, dar pina la urma cine e psihologul, Larry ori dumneavoastra????? cam des lipsiti din cite mi-am dat seama
. Oricum un raspuns relevant la ceea ce vroiam sa aud, am primit de la Iulian. Solutia a fost descoperita!
Tot vorbiti despre recomandari, recomandari… ziceţi-mi vă rog si mie, ce recomandaţi in relaţia mea cu o persoana alienată mintal, cum să mă comportt??? are si el drepturile lui ca om, dar personal am obosit deja, ce pot să fac?
merci
Ziceati la inceput ca psiholog că o să postati mai multe articole referitoare la problemele psihologice ale peroanelor cu dizabilităţi, dar din pacate vad doar commentarii aici, de fapt sunt niste discutii dintre cititori … Personal sunt in asteptarea articolelor referitoare la aceste subiecte!
Buna la toţi, vă aduc la cunoştinţă că nu sunt psiholog, dar am studiat la facultate psihologia…….
Kostea
Salut,
…cum să mă comportt???… – dar cum te comporti acuma? Si care sunt rezultatele?
Presupun ca tia placut psihologia, si chiar ai incercat sa consiliezi prieteni si tia reusit?!
Larry – *Presupun ca tia placut psihologia, si chiar ai incercat sa consiliezi prieteni si tia reusit?!
Dragă Iulian, mi-a plăcut mult psihologia, chiar mă gîndeam să mai fac facultatea de psihologie, dar am rămas totuşi în domeniul jurisprudenţei….Ce priveşte consilierea, am încercat să consiliez prieteni, au fost cazuri cînd mi-a reuşit, de multe ori mi se spunea că trebuia să merg la psihologie:))
Super idee cu experientele personale, sa povesteasca mai intii cineva, dupa care v-o povestesc si eu pe a mea ca sa o comentati, sunt curios!
of Iuliane, ma comport bine, nu-i fac nici un rau, doar ca uneori sunt sleit de puteri si nu pot sa rabd acelas lucru de zeci de ori pe zi, e dificil, ma intelegi???
Buna dragi prieteni!!!!!1
Nu prea inteleg ce se discuta si ce se comenteaza aici?
Depresia?
Relatiile sentimentale intre pers cu si fara nevoi speciale?
Competenta profesionala?????
Lamuriti-ma si pe mine!!
mult succes
sunteti cei mai buni!!!!!!!!
aryadna, prin intermediul blogului oferim condiţii celor interesaţi şi preocupaţi de un anume subect in special ce au tangenţe cu aspectul, disabilitate, sa-l pună în discuţie, poţi interveni cu întrebările ce te preocupă, vom încerca să răspundem, sau poţi comenta şi completa o temă de mai sus, ce a fost iniţiată deja de un anume interlocutor, adică dintre acele teme ce le-ai menţionat în mesajul tău. Interesele şi temele fiecăruia dintre noi sunt diverse, – asta e – şi nu putem să punem limite, exprimării şi preocupărilor personale, alegi tu ce vrei să comentezi, să propui pentru discuţii.
Vom posta mai multe articole, de mai sus am văzut că acestea sunt aşteptate, dar susţinem la fel intervenţiile cititorilor, pentru că punem valoare pe socializare, intercunoaştere şi prietenie, atît între persoanele cu disabilităţi cît şi cu implicarea celor fără vreo disabilitate.
Pe parcurs vom evolua si vom avea grijă ca să înbunătăţim condiţiile de acces şi comunicare, vom lua în calcul observaţiile şi propunerile dvs,. Doar să le faceţi intr-un mod constructiv şi de colaborare.
Vom încerca ulterior să moderăm discuţiile, vom propune si anumite subecte pentru a fi comentate si a se împărtăşi experienţele. De ce Insist atîta pe experienţa personală a fiecăruia?
Pentru că psihologii afirmă că prin activităţi, acţiuni proprii, prin experientele noastre ne putem cunoaşte şi descoperi cu adevărat, ne putem valorifica potenţialul şi resursele interne. Acţiunile ne cer creativitate, implicarea resurselor psihice –cognitive şi emoţionale, fiziologice, prin acţiune avem posibilitatea de a utiliza şi asimila cunoştintele teoretice. Şi relatările celor din jur, a persoanelor de la care invăţăm sau de la prieteni. Am putea continua această temă…
Costea, ca să fie mai puţin dificil, rezervăţi ceva timp pentru tine, încearcă să îţi găseşti ceva activităţi personale, care îţi plac, îţi captează atenţia în care te implici cu interes şi de care sa te bucuri. Atunci cînd ai mai multe hobby, preocupări personale, ai puteri să le faci pe toate,
Şi grija pe care o porţi pentru persoana de alături, nu îţi va părea atît de obositoare. Cel ce este interesat de mai multe lucruri, depăşeşte mai uşor toate dificultăţile, atunci atenţia ta va avea un cîmp mai larg, si gîndurile mai diferite, nu te vei gîndi atît, –cît de greu şi obositor este.
Mai e ceva, ai putea să îi găseşti şi lui ocupaţii, dacă îi lipsesc, adesea persoanele cu deficienţe mentale sunt foarte creative, pot să lucreze manual, să picteze, etc, ei pot să meargă la centre speciale, unde se lucrează profesionist, şi individual cu ei, se încearca sa le dezvolte abilităţile de care dispun, într-o măsură mai mare sau mai mică.
În cazul tău, mai e şi altcineba, care are grijă de persoana ce are această disabilitate?
Pentru a ne fi mai simplu, Ar fi bine sa ştim care e vîrsta persoanei, care e gradul de disabilitate şi dacă merge la un anume centru, sau are activiţăţi in afara casei.
Cicu, Aici participanţii se împart deja, într-un mod sau altul cu experienţele sale, povestindu-şi istorii şi impresii din viaţă. Dacă eşti curios, şi vrei să se comenteze exxperienţa ta, poţi scrie, vom fi deschişi să facem comentarii.
Kostea
Imi imaginez situatia in care te afli.
Ce diagnoza are persoana de cae vorbesti?
Locuesti impreuna cu ea?
Metaforă: ”Doi îngeri
Viaţa defapt poate fi atît de misterioasă, ne oferă surprize frumoase, soluţii şi indicii pe care noi nici nu le bănuim. Iar acolo unde se pare că ne copleşesc cele mai mari griji şi obstacole, poate fi ascunşă o lecţie de viaţă, o învăţătură, un „colac de salvare”. –soluţia căutată. Sau cheia dificultăţilor ce ne frămîntă,
Metaforele Sunt utilizate în intervenţii psihologice, pentru că în mare parte au un impact major în procesul terapeutic, in viaţa noastră
Aşadar, iată istoria– Doi Îngeri călători s-au oprit să-şi petreacă noaptea în casa unei familii înstărite. Familia respectivă, a refuzat să-i lase pe îngeri să înnopteze în camera pentru oaspeti, în schimb le-a oferit o cămăruţă în subsolul casei. În timp ce îşi făceau paturile, îngerul mai bătrîn a văzut o gaură în perete şi a reparat-o imediat. Cand îngerul cel tînăr l-a întrebat de ce ?, celălalt înger i-a raspuns: “Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi”. În noaptea următoare îngerii au ajuns să se odihnească în casa unui om sarac, dar foarte ospitalier, ce locuia împreuna cu soţia lui. După ce au împărţit cu ei puţină mîncare ce o aveau, i-au lăsat pe îngeri să doarmă în patul lor, pentru a se putea odihni în voie… Cand s-au trezit a doua zi, îngerii i-au găsit pe stăpînul casei şi pe soţia lui pîngînd… Singura lor vacă al cărei lapte era singurul lor venit, murise pe cîmp. Îngerul cel tînăr s-a înfuriat şi l-a întrebat pe cel bătrîn: cum se poate întampla un asemenea lucru?”Primul om avea tot, şi totuşi l-ai ajutat”, a spus el. “A doua, familie avea atît de puţin, dar era în stare să împartă totul, şi tu i-ai lăsat vaca să moară”… “Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi”, i-a răspuns îngerul cel bătrîn. “Cînd am stat în subsol am observat că în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lăcomie şi incapabil să-şi împartă bogăţia cu altcineva, am astupat zidul ca să nu o mai găsească.Noaptea trecută cînd dormeam în patul familiei de
ţărani,îngerul morţii avenit după soţia lui. I-am dat în schimb vaca.”
Discuţii: Dificultăţile vieţii pot avea sens şi menire pozitivă, terapeutică pentru noi. Obstacolele mari mobilizează o energie mare. Disabilitatea este o sursă menită să ne fortifice, să declanşeze rezervele ascunse, fără a exagera desigur, pentru că în condiţiile actuale de progres mondial în toate aspectele economice, sociale şi umane este necesară şi absolut reală integrarea, socializarea eficientă si la cel mai inalt nivel a persoanelor cu disabilităţi.
Mai jos vă propunem să faceţi comentarii—cu referire la legătura dintre mesajul metaforei şi disabilitate.–
Salutare, dragilor, vă îndemn să petrecem împreună, un wekend activ, aici pe blog, am o mare dorinţă să comunic cu voi, sunt în aşteptarea întrebărilor, comentariilor şi implicării voastre.
{b} Umor!
Cum e sa rupi o relatie, daca aveti aceleasi studii:
Psihologia: Fata il acuza pe baiat ca a folosit-o ca pe un substitut al mamei.
Sociologia: Fiecare dintre parteneri se plinge ca a fost opresat de celalalt.
Teologia: Fiecare se roaga pentru impacare si/sau se revolta impotriva divinitatii.
Arheologia: Unul dintre parteneri incearca sa ingroape trecutul si il acuza pe celalalt ca incearca sa-l dezgroape.
Dramaturgia: “Oh, Doamne! Viata s-a sfirsit … si am aflat-o si noi!”
Biologia: “Ai vrut doar sa profiti de genele mele!”
Fizica: Amindoi se consoleaza cu faptul ca orice urca trebuie sa si coboare.
Jurnalism: “Astazi s-a sfirsit o noua era. Romeo, 19 ani si Diana, 18 ani au pus capat relatiei lor de doua saptamini.”
Studii feministe: “EL a facut-o!”
Finante: Amindoi au fost de acord ca se cheltuiesc prea multi bani cind sunt impreuna si e mai ieftin sa fie singuri.
Italiana: “Mama mia!”
Istorie: Fiecare parte o acuza pe cealalta ca ruptura s-a datorat unui fapt din trecut.
Geografie: Amindoi au decis sa se mute cit mai departe unul de celalalt.
Anatomie: “Oricum nu mi-a placut corpul tau.”
Pedagogie: Sunt de acord ca a fost o experienta plina de invataminte.
Informatica: “Harddisk-ul lui/ei era mai curind un floppy-disk.”
Arhitectura: “Nu exista o fundatie prea solida, oricum…”
Filosofie: “Daca doi oameni se despart in dormitor, fara nici un martor, sunt ei cu adevarat despartiti?”
Educatie fizica: Se pocnesc unul pe altul din cauza frustrarii.
Chimie: Iau medicamente puternice pentru a-si alina durerea.
Muzica: Se folosesc de cintece care exprima durerea.
Drept: Se cheamna in instanta reciproc pentru incalcarea unui contract predatat
Buna dragilor!
In ton la gluma Tatianei (aspropo, super, multumim!) pun si eu un banc, despre psihologi (sa mi fie iertat!) citit de pe un site al psihologilor
Femeia psiholog – nu e psiholog, barbatul psiholog nu e barbat!!)))
o zi frumoasa tuturor
Bravo ariadna, sa stii ca si eu m/am convins de asta, ca femeia psiholog, incurca psihologia cu criticismul. Cineva din cunoscutele mele era psiholog dar critica pe toata lumea pela spate…m-a dezamagit complet, macar bine ca acum s-a reprofilat in drept, acolo macar poate o face dreptate
!
Nu crezi ca s/or cam incurca dreptul cu psihologia
???
După cum ştiu, aryadna la fel e pasionată de psihologie şi nu e o problemă pentru ea să fie consiliată de psiholog femeie…
daca e pasionata de psihologie atunci nu mai are nevoie de psiholog cred, se conciliaza ea singura
, oricum stie toate trucurile de manipulare odata ce se informeaza in acest domeniu!
Am o întrebare şi provocare pentru voi, după care completez şi eu.
Ce este defapt psihologia? Credeţi că psihologia înseamnă manipulare?
Bancuri
-Doctore, doctore, sunt maniaco-depresiv
-Calmeaza-te, mobilizeaza-te, Calmeaza-te, mobilizeaza-te, Calmeaza-te, mobilizeaza-te…
***
-Doctore, imi suna ceva in ureche.
-Nu raspunde.
***
-Ce are un caine care miauna?
-Tulburare de personalitate.
***
O femeie se duce la psihiatru si spune “Doctore, trebuie sa-i faci ceva sotului meu – se crede frigider!” “Eu unul nu mi-as face griji in privinta asta” raspunde doctorul. “Multi oameni delireaza inofensiv. O sa-i treaca.”
“Nu ma intelegeti” insista femeia. “Doarme cu gura deschisa si luminita ma tine treaza.”
Buna tuturor!
Ce faceti!
Ma bucur ca gluma v a incitat la discutie
PT Lenchik Draga mea, a fost doar o gluma(( Cunosc ff multe Dne si dre psihologi, minunate)) inteligente si ff profesioniste))
Ai dreptate Tatiana, nu ar fi problema pt mine sa ma consiliez la o doamna)) ba dimpotriva))
In ce priveste manipularea, psihologia e mai aproape de medsicina in acest sens, cred. Sa spui ca e manipulare e la fel cum ai spunne, de exemplu ca e un truc atunci cind un bucatar profesionist stie precis din ce e pregatita mincarea… oricum, orice consilier poate doar sa presupuna… sufletul uman e un abis…. asa ca fiti pe pace… oricum, atunci cind veti fi manipulati (si cel mai probabil nu de psihologi, nu va veti da seama:))
Mulţumesc Iulian, mi-am făcut dispoziţie de dimineaţă, m-am amuzat un pic!
În parallel cu tema de discuţii iniţiată mai sus, mai adaug cîteva bancuri:
• Bine ati venit la hotline-ul psihiatric!
Daca suferiti de obsesie compulsiva, apasati 1 repetat.
Daca sunteti co-dependent, rugati pe cineva sa apese 2 pentru dvs.
Daca aveti personalitati multiple, apasati 3,4,5 si 6.
Daca sunteti paranoic, stim cine sunteti si ce vreti. Ramineti pe fir sa reperam apelul.
Daca sunteti schizofrenic, ascultati cu atentie si o voce soptita o sa va spuna ce numar sa alegeti.
Daca sunteti deprimat, nu conteaza ce numar apasati. Oricum nu va raspunde nimeni.
• Un grup de cercetatori de la Standford au dat un anunt pentru a gasi participanti in vederea unui studiu privind obsesia compulsiva. Rezultatul a fost surprinzator: au primit peste 3000 de raspunsuri dupa aproximativ trei zile…
Toate de la aceeasi persoana.
• Una din patru persoane sufera de o boala mintala.
Verifica-ti trei prieteni! Daca ei sunt bine, atunci esti tu.
• Ce scria pe usa laboratorului lui Pavlov?
Va rog, bateti! Nu sunati!
iarasi vine o zi cand creierul e plin de calti,de ceata si infundat la extrem, la fel ca atunci cand mergi pe o straduta si in final,apare o tablita,iara cand te apropii si vezi ce scrie,aici e “fundatura maidanului”
cam asa e cu depresia adevarata,cu ideile si gandurile suicidale,cu dorinta de a muri si de a termina cu mizeria asta de viata…de fapt nu ai motive sa o gasesti mizerabila ,ai strictul necesar,un acoperis deasupra capului,mancare,caldura,etc….dar tot singur esti si tot singur incerci sa-ti duci crucea depresiei si a tentativelor de suicid ,desi stii si esti foarte sigur cand spui ca sinuciderea este un act egoist si e ca si cum i-ai da cu tifla lui Dzeu si asta e foarte grav ,te consideri mai sus de God ,probabil
de-asta e considerat pacatul pacatelor ,sinuciderea,….dar,din pacate esti weak si o mai iei pe aratura cu medicamente si alte alea …..
da,si …….vine o zi ………http://www.youtube.com/watch?v=CW52Tcq64Hs
Hey, lume, unde sunteţi cu toţii????
Felicitari cu 1 decembrie-prima zi de iarna!!!!!
Vă salut din nou! După o vacanţă neplanificată dar marcată riguros de datele de la comentariile rubricii noastre, iată că revin pentru a fi iarăşi aproape de voi.
Vă îndemn să puneţi întrebări, să veniţi cu noi ideii, sugestii, pentru a comunica eficient şi creea în interiorul blogului o oază de bună dispoziţie şi resurse energetice de care avem cu toţii nevoie.
Felicitări deasemenea cu sosirea Iernii!
Îmi amintesc de vocea plină de siguranţă şi sinceritate a unei colege de facultate,
spunîndui prietenii sale: „Dar psihologia este însusi viaţa!”
La fel sunt impresionată de modul unic de a gîndi şi a trăi a atîtor oameni de la care pot învăţa o mulţime de lucruri noi. Cît de minunat că fiecare din noi este unic si individual, cu propriile concepţii şi modalităţi de a face faţă provocărilor vieţii, dar în acelaşi timp cîtă satisfacţie avem îm momentele cînd suntem ascultaţi şi înţeleşi, sau ascultăm, susţinem şi înţelegem…
———————————————
Astfel vă propun să vă exprimaţi mai jos la subectul: „PSIHOLOGIA VIEŢII MELE”,
Căci fiecare din noi are o anume psihologie, înţelepciune… formate pe parcursul vieţii, ce ne ajută să ne dezvoltăm.
vă rog să veniţi cu ideile, gîndurile fraze, istoriile marcante sau experienţele voastre de viaţă, ce vă motivează să vă dezvoltaţi, vă ajută să depăşiţi anumite dificultăţi sau să vă bucuraţi de clipele vieţii!
Sunt aici şi pentru a răspunde la întrebări, deasemenea vom posta articole şi surse pe care le veţi putea accesa.
draga tatiana – psihologia nu este o norma, o regula a vietii. deci nu – i poti spune ca e psihologia vietii. stii fiecare judeca dupa experienta sa proprie. poare mai carecr sa-i spui experienta vietii mele. stii as vrea in special pentru mine sa-mi dai o intrebare mai concreta pentru ati da un raspuns mai adecvat, mai bine gindit din punct de vedere psihologic. pe curind si astept un raspuns…
Răspuns pentru Andriuha:
Mie mi-a fost interesant să metaforizez un pic tema discuţiei propuse mai sus.Da sigur că experienţa este fundamentală in viaţa noastră, am accentuat aceasta în rîndurile blogului de mai multe ori, însusi viaţa noastră este o experienţă, doar să precizez că gîndurile noastre, lecţiile ce le-am însuşit după o experienţă, ideile şi soluţiile sunt valoarea experienţelor noastre, toate înpeeună ne fac să progresăm, să devenim mai înţelepţi şi mai maturi psihologic.
Aş mai vrea să menţionez aici un principiu important ce e bine de sţiut si de dezvoltat în interiorul nostru şi în societate, care te ajută de fapt să fii liber, să te simţi tu însuţi, să respecţi modul de a fi si de a gîndi a celor din jur şi respectiv sa ai un mod al tău de percepţie a lumii, acest principiu în PNL sună astfel: „harta nu este teritoriu”, adică fiecare are modul său unic de a vedea realitatea. Astfel Realitatea fiind teritoriu şi harta acest mod individual şi unic despre care tot vorbim. Deci Andrei o recomandare: încearcă să utilizezi acest principiu, adică ceea ce pentru tine este corect, bine şi important, pentru ceilaltţ ar fi mai puţin real, corect, bine etc. De ex. Dacă ţie îţi place sa spui „experienţa veiţii tale…” e ok, poţi scrie ceva despre asta mai jos.
Da, mai e ceva, nu e neapărat să vii cu un răspuns gîndit psihologic, poţi să răspunzi aşa cum gîndeşti defapt, în modul obişnuit al tău de a gîndi.
O intrebare în special pentru tine: Scriene o despre o experienţă din viaţa ta, din care ai învăţat o lecţie, o experienţă de care îţi aminteşti adesea iar lecţia învăţată în în cele din urmă, îţi este cu adevărat utilă şi benefică pentru dezvoltarea ta personală.
salutare Taniusha!!! cu adevărat ești un psiholog bun!!! Bravooo
Veronica, îţi mulţumesc pentru apreciere, din cele ce ai citit pe blog. Eu le sunt recunoscătoare psihologilor, şi profesorilor de la facultate ce mi-au oferit cunoştintele aţit de necesare, diverse şi m-au stimulat să progresez pe acest drum ales de mine, fiind susţinută de ei şi de acei psihologi ce au avut grijjă să işi scrie experientele şi descoperile psihologice.
Dar cine mă ajută în continuare?
Cei ce îmi oferă posibilitatea de a deveni un psiholog bun, de a utiliza şi transforma cunosţinţel în rezultate pozitive, – sunt acele persoane pe care le consult, cu care încercăm să facem lumea lor mai bună si respectiv lumea celor ce le sunt dragi şi aproape…
Hy,m
Ce mai faceti?
Mai schimbati temele de discutie
Opriţi ceata de voinici şi pocniţi vîrtos din bici! Să vă fie casa casă, purceluşi să-aveţi pe masă; cozonac şi vin fierbinte, tot mereu de-acu-nainte. Să fiţi veseli, sănătoşi şi mereu la pungă ,,groşi” ,păhărelul să-l ciocniţi pentru oameni ce-i iubiţi!!! Aho! Aho! Un Crăciun fericit, o seară de Revelion misterioasă şi un An Nou norocos! LA MULŢI ANI!!!
haaaai haaaai haaaai!
Salutare tutututuror!!!
Ce faceti?
Sper ca totul va merge bine si nu aveti problemute pe care sa le puneti in discutie aici.
Ceea ce se face azi în numele dizabilitatii va însemna ceva pentru toti oamenii din lumea de mâine.
O societate care elimina o parte din membrii sai este o societate saraca În întreaga lume există mai mult de 500 milioane de persoane cu dizabilităţi care sunt îndreptăţite să aibă aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi cetăţeni. Primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului arată că toate fiinţele umane sunt libere şi egale, ca demnitate şi drepturi. Întreaga omenire a parcurs un drum foarte lung de la ideea îngrijirii persoanelor cu dizabilităţi de catre familie la o abordare care încearcă să dea acestora posibilitatea de a-şi controla propria viaţă. Abordările mai vechi, întemeiate în mare măsură pe mila şi pe percepţia persoanelor cu dizabilităţi ca fiind neajutorate, sunt în prezent considerate inacceptabile. Persoanele cu dizabilităţi doresc şanse egale şi acces la toate resursele respectiv: educaţie incluzivă, tehnologii noi, servicii medicale şi sociale, sport şi activităţi recreative, bunuri de consum etc. De multe ori, societăţile, prin modul în care sunt organizate, determină excluderea persoanelor cu handicap de la viaţa socială. Discriminarea cu care aceste persoane se confruntă se bazează uneori pe prejudecăţi dar deseori este cauzată de faptul că sunt aproape complet uitate şi ignorate, ceea ce duce la apariţia şi întărirea barierelor de mediu şi de atitudine care le împiedică să facă parte din societate. Carta Uniunii Europene a Drepturilor Omului, recent adoptată, confirmă că pentru a realiza egalitate pentru persoanele cu dizabilităţi, dreptul la non-discriminare trebuie suplimentat cu dreptul de a beneficia de măsuri menite să le asigure independenţa, integrarea şi participarea la viaţa comunităţii. Realizarea adaptărilor mediului fizic,informării şi comunicării la nevoile persoanelor cu nevoi speciale constituie una dintre cele mai importante măsuri.
Ştire originală preluată de la un post de radio din Romînia
Remarcant,in grădiniţele obişnuite din Romînia se întroduc printre jucării, păpuşi cu Handicap, fără mînuţe, picioruşe şi alte disabilităţi, astfel ca copii să accepte de mici copiii şi persoanele cu disabilităţi…
Ce părere aveţi despre implimentarea acestei modalităţi de incluziune şi acceptare a persoanelor cu disabilităţi, de către copiii fără anumite disabilităti?
foarte interesanta informatie! Multumim mult Tatiana!
ok, din cîte am discutatcu mai multe persoane am inţeles că sunt păreri pro şi contra, vă puteţi expune.
Bună uitaţi eu sunt deacord, cu acest proiect şi vă doresc, mul tspor în continuare. După părerea mea, toţi oamenii, indiferent de handicap sau dizabilitate, trebuiesă ne înţelegem foarte bine. Ştiu că de multe ori estefoarte greu, dar nu imposibil. Oricearfi, eu apreciez pe toţi cei care au dizabilităţii, pentru că am observat ceva la ei şianume,că au mult mai multe calităţii, decât cei “normalii” cică. De aceea eu sunt deacord, cu această campanie şi promit, să vă susţin, atât cât voi putea. Vă doresc mult succes şi să nu vă lăsaţi bătuţi. Cu multă stimă, Cristy
Salut pe toata lumea am citit citeva mesaje si cred ca solidaritatea intre oameni este buna si tare mas bucura daca si se va reusi acest lucru in rest sint incepator pe calculator , asa ca imi cer scuze daca mai maninc din litere.
credeti ca putem discuta, cum putem sa ne ferim de frica si de abuzurile facute de altii.
psihologi sint buni atunci cind ai nevoie de ei .
p.s. cind credeti ca doriti sa faceti un proiect indiferent de proiect este valabil si despre mine trebuie sa le verificam de mai multe ori.
iar proiectul cu papusile pentru copii de gradinita imi place dar tare sint curios sa aflu si rezultatele lui.
multumesc pentru intelegere.
Iar despre rezultate o să le aşteptăm şi noi din Rominia, între timp,fiecare persoană cu disabilităţi Işi poate aduce aportul, la schimbarea percepţiei şi a mentalităţiii privind incluziunea socială a persoanelor cu disabilityăţi, deci fiecare dintre noi are responsabilitatea şi posibilitatea de a actiona şi îmbunătăţi zi de zi, situatiia vis-a-vis de disabilitate, la nivel social,, comunitar, o putem face prin actiune, prin expemplenoastre positive, prin afirmarea punctelor noastre forte, şi prin energia şi dragostea noastră…
Noi suntem alături!
Mi/a placut mult ideea cu papusile, si sunt curioasa sa aflu care va fi impactul, asa ca please sa ma tineti la curent
, merci si succes tuturor in ceea ce faceti!!!
Buna seara la toata lumea…Deeeeeeeeemult nu am trecut pe aici:)..Tareeeee-mi place ştirea originală postată de Taniuşa, mi-aş dori foarte mult ca aceste acţiuni să ducă la un rezultat pozitiv, astfel în viitor copiilor cu disabilităţi sa fie mult mai uşor să se încadreze în mediul social.Ar fi foarte bine dacă s-ar face şi în grădiniţile din RM…Ce ziceţi??????????????
suntem absolut de acord cu tine Larisa, multumim de gindurile frumoase
!
Mă bucur că şe reuşeşte implimentarea a incluziunii sociale, de ziua alegerilor -28 noiembrie 2010, prin testarea a Votului direct şi secret pentru persoanele cudisabilităţi de vedere, Sunt primele încercări la noi in Republică, dar cîtă libertate şi independenţă socială ne oferă acest exxerciţiu. Mai multă informaţie la acest capitol poţi vedea pe blogul proiectului:http://provotnevazatori.wordpress.com/ Ai grijă de tine! Pe curînd…
buna ziua, am gasit acest forum intimplator si chiar ma cuprins o curiozitate enorma.De fapt am si eu un mik defect, sau mai bine zis p.u mine e o problema.. fac si eu parte din persoanele cu nevoi speciale si aceasta ma deranjeaza foarte tare…din aceasta cauza nu pot sa fiu ceia ce vreau, sa fac anumite lucruri, sa intru in contact cu oamenii sau sai induk o parere buna despre mine, mai ales atunki cind doresc sa fac cunostiinta cu o persoana de sex opus, deoarece toti ma vad ca o persoana invalida bolnava cind de fapt lucrurile stau altfel… suntnormala numai ca mina ma deranjeazatot din aceasta cauza am devenit pesimista,neincrezuta, nehotarita,ginduri negative ,intrun final nu ma pot accepta pe mn asa cum sunt, p.u ca nu ma accepta oamenii si asta ma doare cel mai tare… ce sa fac poate imi dati si mie vreo citeva recomandari, sfaturi??