Aliona Ciornâi, o tânără din mun. Bălţi, a simţit pe propria piele ignoranţa angajatorilor din R. Moldova. Ea este parţial nevăzătoare şi are gradul I de invaliditate.
După ce a absolvit liceul din oraşul de baştină, Aliona s-a angajat la o întreprindere de instruire şi producere din mun. Bălţi, parte a Societăţii Orbilor din Moldova. Peste un timp,Aliona a fost concediată pe motiv că angajatorul a decis să reducă numărul muncitorilor. Ştiind că nu îi va fi greu să se angajeze în altă parte, tânăra s-a înscris la o facultate. În 2009 ea a absolvit Facultatea de psihologie şi asistenţă socială din cadrul Universităţii de stat ,,Aleco Russo”.
Aliona spune că la facultate colegii au acceptat-o uşor, însă cei care o descurajau erau chiar profesorii. ,,Mare mi-a fost mirarea când profesorii care ne predau lecţii de psihologie şi asistenţă socială mă întrebau ce caut aici şi unde o să mă angajez după ce voi absolvi universitatea”, îşi aminteşteAliona Ciornâi.
Un loc de muncă după doi ani de căutări şi refuzuri
Uneori tânăra se gândea că profesorii poate au dreptate. ,,Timp de doi ani am încercat să mă angajez la zeci de firme şi întreprinderi. Însă, peste tot primeam refuzuri. Nici un angajator nu mi-a oferit măcar şansa să-i demonstrez că sunt aptă de muncă. Se uitau în certificatul medical în care era scris negru pe alb „inapt de muncă” şi îmi făceau semn spre ieşire…”, spune Aliona.
După doi ani de încercări, tânăra a reuşit să învingă sistemul vicios, angajându-se ca profesoară. Ea predă cursul „Deprinderi de viaţă cotidiană” pentru persoane parţial sau total nevăzătoare.Aliona spune că persoanele care şi-au pierdut vederea trec prin momente grele la început. De exemplu, le este frică să ţină un cuţit în mână. Cursul îi ajută pe nevăzători să depăşească aceste clipe.
Persoanele cu dizabilităţi, ignorate de societate
Tatiana Chiper, şefa Centrului naţional de informare şi reabilitare al Societăţii Orbilor, spune că persoanele fără vederea sunt ignorate de societate. ,,Nevăzătorii nu mai au încredere în propriile forţe atât din cauza handicapului, cât şi din cauza indiferenţei celor din jur”, susţine Tatiana Chiper.
La rândul lui,Vitalie Meşter, directorul Centrului de asistenţă juridică pentru persoane cu dizabilităţi, afirmă că deseori la angajare agenţii economici nici nu testează abilităţile profesionale ale persoanei nevăzătoare, refuzând-o din start invocând dizabilitatea. Potrivit lui, în legislaţie lipsesc prevederi care ar permite sancţionarea angajatorilor pentru discriminare, dar şi unele politici care ar stimula încadrarea în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi.
Raisa Dogaru,vicedirector al Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă din mun. Chişinău, susţine că agenţii economici ezită să angajeze persoane nevăzătoare, pentru că întreprinderile suportă costuri suplimentare pentru crearea condiţiilor de muncă pentru ele. „Piaţa muncii din R. Moldova nu este deschisă să accepte angajaţi nevăzători, cu toate că legislaţia în vigoare îi obligă pe angajatori să trateze egal toate persoanele”, mai spuneRaisa Dogaru.
La 30 martie 2007, R. Moldova a semnat Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi a Adunării Generale ONU. Acest act obligă statele membre să promoveze şi să protejeze drepturile acestor persoane.
Potrivit datelor Societăţii Orbilor din Moldova, din cei 9500 de membri doar 120 sunt angajaţi în câmpul muncii, aceştia fiind angajaţi ai întreprinderilor ce aparţin societăţii.
Lilia ZAHARIA, Reporter special Asociaţia Presei Independente
sursa: www.ecoul.md
Filed under: Social
